Standarde prea ridicate versus standarde lipsa
Persoanele care cunosc pe cineva si raman cu respectiva persoana toata viata sunt foarte rare. Noi, restul, ramanem sa iesim la un sir nesfarsit de intalniri, sperand ca cineva va fi mai putin oribil ca celalalt. Insa, cat de des se intampla asta?
Uneori, avem asteptari prea mari. Doar pentru ca cineva asculta alt gen de muzica decat am prefera consideram ca este un minus prea mare pentru a-i acorda o sansa – da, sunt oameni care pot sa considere muzica atat de importanta incat sa nu mai conteze altceva. Nu pot zice, insa, ca se insala complet. Adesea am observat ca ma inteleg mai bine cu oamenii care asculta rock, desi eu ascult pop, apoi cu cei care asculta muzica urbana, decat cu cei care asculta manele, de exemplu. Sa asculte manele reprezinta un minus pentru mine, intr-adevar, insa trec peste asta – si, de cele mai multe ori, descopar ca mai bine nu incercam nimic.
La polul opus se afla persoanele care nu au deloc standarde. Acestea ofera o sansa oricui, chiar daca nu le place persoana fizic sau spiritual, intelectual etc. In ciuda faptului ca e clar ca nu au nimic in comun, persoana alege sa iasa impreuna, pentru ca „nu se stie niciodata de unde sare iepurele”. Desi aceasta vorba este adevarata, asta nu inseamna ca trebuie sa accepti o intalnire cu oricine, doar pentru ca s-ar putea intampla. Cu siguranta trebuie sa aveti ceva in comun pentru a putea sa rezistati impreuna si sa simti o atractie fata de el sau ea. Daca nu te atrage deloc fizic nici atunci si nici in timp, si nici nu simti ca acest lucru s-ar putea intampla, nu faci decat sa complici lucrurile, mai ales daca persoana cealalta se indragosteste de tine, pe masura ce tu de indepartezi tot mai mult.
Mereu mi-am dorit mai mult de la mine! E important să vrei asta. Nu pot să uit cum stăteam într-o amărâtă de garsonieră acum un an și acum am un apartament cochet de la Maurer Imobiliare. Trebuie să vrei mai mult în viața asta!!!