Hidrantul se reinventeaza
Timp de mai bine de 100 de ani functionalitatea si design-ul hidrantului a suferit foarte putine schimbari. De-a lungul timpului acest obiect deosebit de important, a inceput sa fie privit cu indiferenta si este practic de neobservat, ceea ce a provocat si aceasta lipsa de interes pentru modul in care acesta functioneaza.
George Sigelakis, un fost pompier din brigada New York City Fire Department, a scos la iveala zilele trecute un design pentru un hidrant la care a lucrat mai bine de 20 de ani. Timp de 20 de ani acesta a incercat sa creeze un hidrant care sa evite problemele cu care se confruntau pompierii in utilizarea acestora.
Una din cauzele principale care ducea la degredarea sau la cedarea totala a acestor hidranti era faptul ca acestea inghetau in cazul in care temperaturile scadeau sub 0 grade Celsius. Pentru a evita aceasta problema, Sigelakis a decis sa scape de sistemul interior al unui hidrant traditional si sa lase un volum mai mare de apa sa treaca prin acesta. In comparatie cu un hidrant clasic acesta are un volum de apa cu 20% mai mare. Acest procent inlatureaza pericolul inghetarii apei si a sistemului in sine.
Hidrantii clasici sunt construiti folosind fierul ca material principal. Acesta este folosit datorita caracteristicilor sale de durabilitate si pentru ca ofera o durata de viata indelungata. La randul sau fierul ingheata ceea ce poate duce la fisuri si la cedarea sistemului. Sigelakis a decis sa foloseasca otelul inoxidabil pentru hidrantul sau numit Spartan.
Inventatorul acestuia spune ca un astfel de hidrant are o durata de viata de 200 de ani. Chiar si asa dezavantajul acestuia este dat de pretul pentru un astfel de hidrant. Acesta este cu 20% mai scump decat un hidrant traditional, cost pe care multe municipalitati nu si-l pot asuma. Totusi o investite de acest fel s-ar amortiza in timp datorita lipsei nevoii de intretinere al acestora.
Blogger: Cezara I.
